Within

CPTSD pe înțelesul tuturor

ines dumitriu

„Mi-am dat seama că am CPTSD!”, mi-a spus clienta mea, cu mare îngrijorare. Femeia aceea faină, atât de self-aware și atât de pornită să-și exploreze lumea interioară a fost dărâmată de acest cuvânt – CPTSD. Iar eu mă uitam la ea și nu înțelegeam care e problema.

Breaking news! Cu toții avem CPTSD.

În afară de situația în care ai fost crescut de călugări tibetani (deși am și acolo mari dubii) sau cealaltă situație la fel de unicornică, în care părinții tăi erau deja angajați într-un proces terapeutic cu cel puțin cinci ani înainte să te naști (deși nici asta nu merge la sigur), o formă de CPTSD avem cu toții, my darlings.

Ce înseamnă CPTSD

Cred că în lucrări de specialitate și sigur pe multe site-uri, CPTSD sau Complex Post-Traumatic Stress Disorder este prezentat drept o tulburare psihică. Dar eu, după cum știți, mă dau mai după Gabor Maté, iar el se ferește de astfel de cuvinte mari, care mai mult provoacă panică decât ajută.

O să vă spun viziunea mea. Desigur, poate să fie una extrem de îngustă, nu are cine știe ce bază științifică și pornește doar de la ceea ce am observat la mine și la clienții mei. Pot să fiu contrazisă.

Așadar, din punctul meu de vedere, CPTSD este un cuvânt inutil, care descrie stadiul din prezent în care ajungem dacă, în copilărie, am fost privați de atașament sănătos. Asta pe scurt, dar detaliez imediat.

Cum se manifestă CPTSD

După ce am închis call-ul cu clienta mea, am căutat pe Google. Mă gândeam că e ceva ce îmi scapă, dar nu. CPTSD are o serie de manifestări pe care majoritatea dintre noi le avem sau le-am avut, într-o doză mai mică sau mai mare:

  • Dificultate în gestionarea emoțiilor;
  • Convingerea că lumea este un loc nesigur;
  • Senzație de goliciune interioară și de deznădejde;
  • Credința că este ceva în neregulă cu tine, că nu meriți, că nu ești suficient;
  • Credința că ești complet diferit de ceilalți oameni;
  • Credința că nimeni nu poate să-ți înțeleagă povestea;
  • Tendința de deconectare sau disociere;
  • Simptome fizice (adeseori inexplicabile de medici), precum dureri de cap, amețeală, durere în piept, crampe;
  • Și încă una dusă la extrem, despre care n-o să scriu.

Ia spuneți-mi voi mie dacă nu aveți măcar una dintre aceste manifestări. Iar dacă răspunsul este nu, înseamnă că nu ați explorat suficient.

Există Traume și traume, iar acestea din urmă provoacă CPTSD

Traumele (cu majusculă) sunt evenimentele care sunt unanim acceptate drept traumă: tortură, abuz sexual, deces, crimă etc. Comparativ cu acestea, traumele (cu literă mică) ar putea fi luate drept „hai, mă lași cu prostiile astea?”.

Acestea din urmă sunt reprezentate de comportamente „mici”, dar repetate. Știți voi, o pălmuță, o urecheală, un „nu ești bun de nimic”, un „lasă că știu eu mai bine”, un caiet rupt pentru că nu ai făcut toate cele 100 de bastonașe drepte, un „dar tu de ce nu ești în stare să iei 10, ca vecina?”, un părinte alcoolic care nici măcar nu era necesar să fie violent fizic, o mamă extrem de exigentă. Din astea de care cu toții am avut parte.

Cui i-ai spus?

Una dintre întrebările cheie în Compassionate Inquiry este „Cui i-ai spus?”. După ce clientul ajunge în momentul dureros din copilărie și trăiește emoțiile grele de atunci, următoarea întrebare este „Cui i-ai spus atunci despre durerea ta? Despre frică, despre rușine, despre tristețe?”

Întotdeauna răspunsul este „Nimănui”.

Iar asta înseamnă că deconectarea, de fapt, s-a petrecut înainte de momentul acela, care ar fi putut să nu fie traumă sau micro-traumă. Căci, dacă copilul ar fi avut cui să-i spună, iar persoana aceea i-ar fi conținut emoțiile grele, atunci acela ar fi fost doar un eveniment neplăcut. Nu s-ar fi transformat în traumă.

Și când există o multitudine de astfel de evenimente când copilul nu vorbește cu nimeni, ceea ce, de altfel, ni s-a întâmplat tuturor, acela, dragii mei, este CPTSD.

Nothing fancy. Dureros, dar comun. Și gestionabil.

Dacă ai citit acest articol și te-ai auto-diagnosticat și tu cu CPTSD, nu intra în panică, suntem mai mulți! Și dacă vrei să-ți explorezi povestea și să vezi în ce fel te cam încurcă în prezent și cum poți să schimbi asta, o ședință de Compassionate Inquiry cu mine este la câteva clickuri și taste distanță.

Leave a Reply

Your email address will not be published.